La fel ca toate lucrurile, sarcina are mai multe aspecte. Dacă în viața mea, am o sarcină, munca mea se poate organiza în jurul acesteia și aproape în orice moment voi avea ceva de făcut în raport cu acea sarcină. Va trebui să pun totul în joc, toți centrii mei. Sarcina este punerea la încercare a înțelegerii mele, împreună cu tot ceea ce sunt eu în acel moment, împreună cu toate mecanismele, în momentul în care trebuie să fac ceva pentru sarcina mea. Trebuie de asemenea să mă și pregătesc pentru aceasta în mai multe moduri. Dacă vreau să o îndeplinesc bine, să merg până la capătul înțelegerii mele, întreaga mea viață cotidiană poate avea o legătură cu sarcina mea. Trebuie să îi fac un loc din ce în ce mai mare în viața mea.

Cealaltă chestiune : cum anume se operează o articulare a muncii mele personale cu munca grupului. Atât timp cât nu încerc să fac ceva, nu îmi pot găsi locul în grup. Dacă încerc, îmi voi stabili măsura, nu numai în raport cu mine însumi, ci și în raport cu ceilalți.

Prima mea relație cu grupul, se referă la modul în care munca mea se răsfrânge asupra ansamblului, fie că este într-un sens negativ sau pozitiv. Dacă într-adevăr fac ceea ce trebuie să fac, eu hrănesc grupul. Dacă nu o fac, îi iau ceva, sunt o povară moartă, o piedică în calea creșterii sale, îl țin pe loc la un anumit nivel, sau îl trag în jos. Să-mi asum propriile responsabilități în raport cu grupul, în propria mea muncă. Munca mea nu este doar a mea, ci aparține grupului.

Mai mult, atitudinea mea în raport cu ceilalți nu angajează doar propria mea muncă, ci și locul meu în grup. Îndată ce încep să fiu automat în relația mea cu tovarășii de muncă, îndată ce încetez să-mi amintesc de mine însumi, de ceea ce sunt și de motivul pentru care am o relație cu ei, totul începe să se falsifice – atât pentru mine cât și pentru celălalt, încetează să mai fie un câștig, este o pierdere.

De asemenea, relația mea cu scopul muncii pe care vreau să îl servesc prin intermediul grupului, în cazul în care uit de mine și dacă uit de ce anume fac această muncă în raport cu scopul pe care vreau să-l servesc, nu numai că îmi dăunez mie însumi, ci de asemenea, dăunez realizării scopului pe care vreau să-l servesc. Ceea ce nu servește, dăunează. Tot ceea ce nu îmi servește, îmi dăunează – tot ceea ce nu servește scopului meu îi dăunează.

Este evident că vom face o mulțime de greșeli înainte de a ne găsi locul în grup. Fie nu vom îndrăzni să încercăm, fie ne vom pripi înainte de a fi gata să susținem acel loc. Este o întrebare care nu ne poate lăsa să dormim liniștiți, începând cu momentul în care ocupăm un loc împreună cu o sarcină la-cheie, pentru că nu există loc fără sarcină.

Această întrebare trebuie să fie pusă în fiecare clipă. Numai în acest fel, munca poate rămâne vie și eficace. Pentru a-ți găsi locul, trebuie ca în același timp să ai multă îndrăzneală și multă prudență : multă îndrăzneală împotriva ta însuți, contra a tot ceea ce în noi se opune și rezistă unei responsabilități. Trebuie ca într-adevăr, să ieși din propria piele pentru a căpăta un loc într-un grup. Dar trebuie de asemenea, să știm că toate erorile sunt posibile și să încercăm să ne măsurăm puțin câte puțin cu ceva care se află la îndemâna noastră, în raport cu înțelegerea noastră. La început nu pot servi altfel decât prin împărtășirea unei mărturii pe care o aduc într-un grup. Mai târziu, trebuie să iau în primire un loc în raport cu cei care au nevoie de ajutorul meu, pentru ca ei să înțeleagă la rândul lor, ceea ce eu am fost ajutat să înțeleg. Într-un grup nu poate să fie clarificat totul. Dacă cineva mărturisește o experiență pe care o cunoșteați deja prin dumneavoastră înșivă, în cazul în care aveți deja suficient material legat de acest subiect, veți putea încerca să-l confruntați cu ceea ce este în mărturia tovarășului dumneavoastră. Bineînțeles, îndată ce simt că modul în care fac asta încetează să mai fie just, mă opresc : îndată ce depășesc limitele experienței mele de muncă, există pericol. Și trebuie de asemenea, să-l opresc și pe celălalt, dacă văd că acela își depășește posibilitățile. Trebuie să fim cinstiți, în special în raport cu munca. Aceasta este o bună pregătire pentru ziua în care vom oferi susținere unui alt loc, pentru că ne dobândim măsura proprie prin aceasta, în fața unei încercări directe de împărtășire a muncii cu cineva. Vedem de exemplu, cum putem să cădem depășindu-ne rolul…